Istoric

 

     Începuturile acestei mănăstiri îşi au obârşia legată de întemeierea schitului românesc “Prodromul” din Sfântul Munte Athos în secolul al XIX - lea. În anul 1853, Ieroschimonahii Nifon şi Nectarie, după ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o mică sihăstrie cu rânduială de obşte asemănătoare celeia din Sfântul Munte, scopul acesteia fiind atât duhovnicesc cât şi misionar filantropic, pentru ajutorarea călugărilor români aflaţi în Sfântul Munte. Întemeierea schitului din Bucium a fost posibilă datorită donaţiei făcute de Grigore Alexandru Ghica Al II - lea, constituită din 3000 de galbeni şi o suprafaţă de teren de 4,1 hectare. Prima bisericuţă era încadrată intr-o clădire patrulateră, nu avea turlă, având înfăţişarea unui paraclis, care a fost sfinţit în anul 1871.
Acest aşezământ monahal numit până în anul 1918 “Metoc” sau “Conacul Bucium”, a dezvoltat în zona Iaşului un centru de spiritualitate şi linişte duhovnicească, fiind de-a lungul timpului şi loc de tihnă pentru mitropoliţii Moldovei.
Schitul Bucium s-a dezvoltat considerabil după anul 1942, în urma cumpărării a 22 de hectare de teren de la Prinţesa Ioana Rosetti Roznovanu, care includea şi câteva construcţii printre care “Palatul Roznovanu”,  “Casa de oaspeţi” şi “Atelierul de olane şi conducte din lut pentru aducţiuni”. Între anii 1950 - 1977, în timpul arhipăstoririi mitropoliţilor Sebastian Rusan ( 1950 - 1956 ) şi Iustin Moisescu ( 1957 - 1977 ) şi în timpul vrednicului de pomenire stareţ Hrisostom Apostolache, biserica schitului a fost extinsă şi împodobită cu pictură de către pictorul Vasile Pascu, într-un stil tradiţional autohton de inspiraţie bizantină, fiind resfinţită în anul 1967, odată cu finalizarea picturii. Ridicarea schitului la rangul de mănăstire are loc în anul 1993, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci    Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi prin hotărârea Sf. Sinod al  Bisericii Ortodoxe Române.

Astăzi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica, casa de oaspeţi “Sf. Antipa de la Calapodeşti” ( reşedinţa mitropolitană ), casa trapezar ( care înglobează: atelierul de pictură bizantină “ Sf. Ioan Damaschin” din anul 2005, chiliile călugărilor şi stăreţia ),  “Casa Roznovanu II” ( chiliile călugărilor), depozitul de vinuri şi atelierul de tâmplărie, acestea două din urmă fiind coordonate în mod direct de Centrul Eparhial Iaşi al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

 

 

Arhiva

 

Traditie si actualitate

Evenimente

Tur virtual

Atelierul de pictura

Program liturgic

Proiecte de viitor

Anunturi

Donatii

Icoana Maicii Domnului Prodromita    

Această sfântă icoană a Maicii Domnului se află în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea românească “Prodromul”, de unde şi-a luat şi numele de “Prodromiţa”.

Icoana “Prodromiţa” este una dintre puţinele din lumea ortodoxă numite “nefăcute de mână”, adică pictată în chip minunat.

În cazul acestei icoane, minunea s-a petrecut în anul 1863, astfel:

Ctitorii Mănăstirii “Prodromul”, monahii Nifon şi Nectarie, dorind să aibă în noua lor ctitorie o icoană frumoasă a Maicii Domnului, aşa cum au toate mănăstirile din Sfântul Munte, au găsit un pictor priceput şi evlavios din oraşul Iaşi - România, pe nume Iordache Nicolau, căruia i-a comandat icoana cu înţelegerea ca sa fie pictată potrivit rânduielii Sfintei Biserici Ortodoxe, “cu rugăciune şi post”, adică în timpul pictării să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi masa să o servească după încetarea lucrului din acea zi.     

Cu această rânduială, pictorul s-a apucat îndată de lucru, cu bun rezultat, dar când a ajuns să picteze Sfintele Feţe a Maicii Domnului şi a Domnului Hristos, nu reuşea deloc să le picteze după cuviinţă. Mâhnit, pictorul a întrerupt lucrul, a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul şi s-a retras în camera sa, unde a căzut cu fierbinte rugăciune către Maica Domnului, ca să îi ajute să desăvârşească sfânta Icoană.

 

 

A doua zi, socotind să înceapă din nou lucrul, pictorul a intrat în atelier, a aprins candela la Maica Domnului şi făcând metanii înaintea Icoanei, a dat la o parte pânza, şi Icoana era terminată şi frumos pictată, aşa cum se vede şi astăzi. În urma acestei minuni, icoana a fost adusă cu deosebită cinste la Mănăstirea Bucium, care pe atunci era “metoch” al schitului “Prodromul” Athos.   

La Metocul din Bucium icoana a zăbovit două săptămâni, timp în care s-au făcut multe minuni. Ca urmare a acestor minuni, săvârşite de “Prodromiţa”, care au rămas consemnate în istoricul Mănăstirii Bucium, această icoană a fost reprodusă în pictura realizată în frescă din pronaosul Mănăstirii, dar şi în icoana împărătească din catapeteasmă.